Tratamentul accidentului vascular
depinde de tipul acestuia:
În AVC ischemic
scopul este îndepărtarea embolului care a blocat vasul.
Tratament medicamentos cu Alteplaza IV r-tPA
Considerat „standardul de aur”, activatorul plasminogenului tisular (Alteplaza IV r-tPA) este tratamentul aprobat pentru AVC-ul ischemic. Când este administrat prompt poate salva vieți și reduce efectele pe termen lung.
Alteplaza IV r-tPA este administrată intravenos la nivelul brațului și acționează prin dizolvarea cheagului și îmbunătățirea fluxului sanguin în zonele slab perfuzate. Alteplaza trebuie administrată în termen de 3 ore de la inițierea AVC-ului sau până la maxim 4.5 ore la anumiți pacienți eligibili.
Mulți pacienți nu pot avea parte de acest tratament cheie, deoarece nu ajung în timp util la spital. De aceea este important ca AVC-ul să fie identificat rapid și tratamentul instituit precoce pentru a avea șanse cât mai mari de recuperare completă.
Tratament mecanic (chirurgical) pentru indepartarea cheagului.
Înlăturarea mecanică a unui cheag de sânge mare, denumită procedură endovasculară sau trombectomie mecanică, este o altă opțiune de tratament, pentru anumiți pacienți.
Prin trombectomie, medicii experimentați folosesc un dispozitiv pentru înlăturarea mecanică a unui cheag de sânge mare. Pentru aceasta, medicul introduce un cateter pe traiectul unei artere de la nivel inghinal, până la nivelul arterei blocate de la nivel cerebral.
Dispozitivul se deschide și apucă cheagul, permițând medicului să îl îndepărteze. Se pot folosi și tuburi cu sucțiune speciale. Procedura trebuie efectuată în maxim 6 ore de la debutul simptomelor. În anumite situații procedura poate fi benefică până la maxim 24 de ore de la debut. Pacienții eligibili pentru tratamentul cu Alteplaza trebuie tratați cu aceasta, chiar dacă se ia în considerare și tratamentul chirurgical.
În AVC hemoragic
scopul tratamentului este oprirea hemoragiei.
Oprirea sângerării în AVC-ul hemoragic
Un tub mic denumit cateter poate fi introdus de-a lungul unei artere majore de la nivelul brațului sau membrului inferior și ghidată până în țesutul cerebral, permițând chirurgului, cu ajutorul unei camere video, să rezolve problema.
După ce cateterul este ghidat spre locul sângerării, eliberează un agent mecanic (de ex. Arc) pentru a preveni rupturi ulterioare.
Acest tip de intervenție este endovasculară, abordul efectuându-se la nivelul sistemului vascular, fiind mai puțin invazivă decât chirurgia clasică. Uneori este necesară intervenție chirurgicală pentru tratamentul unui anevrism.
Tratamentul și prevenția AVC prin anticoagulante orale
Toate noile anticoagulante orale (NOAC) au un efect predictibil, deci nu necesită ajustări de doze sau monitorizarea eficienței tratamentului prin analize de sânge. Se administrează 1 dată sau de 2 ori/zi având efect în câteva ore. În cazul necesității unor intervenții chirurgicale, de obicei, acestea se pot efectua în siguranță la 12 ore după administrarea ultimei tablete de NOAC. Pentru unele dintre aceste anticoagulante există un antidot ce poate fi administrat în cazul necesității opririi imediate a efectului anticoagulant. NOAC au scăzut riscul de AVC ischemic la pacienții cu fibrilație atrială cu aproximativ 20%, mortalitatea totală cu 10% față de tratamentul cu antivitamine K, concomitent scăzând în mod semnificativ și rata hemoragiilor asociate tratamentului (mai ales a hemoragiilor cerebrale).
Antivitaminele K (acenocumarol) au fost primele anticoagulante utilizate în tratamentul fibrilației atriale. Reduc riscul de AVC cu două treimi și mortalitatea cu un sfert față de aspirină. Utilizarea de antivitamine K este limitată de necesitatea măsurării frecvente a eficienței acestora (dozare INR) și de necesitatea ajustării frecvente a dozelor. Printre dezavantajele acestor medicamente se numără și debutul lent al acțiunii anticoagulante (la 2-3 zile după administrarea primei doze), precum și persistența îndelungată a efectului anticoagulant după oprirea tratamentului (lucru important în caz de hemoragii majore sau necesitatea unor intervenții chirurgicale urgente). În clipa de față sunt singura opțiune de tratament anticoagulant la pacienții cu valvulopatie mitrală postreumatismală, proteză valvulară mecanică sau insuficiență renală cronică severă.